Un act din 1424 îngăduia întemeierea unei mănăstiri la Tazlău

În anul 1424, Toader și Lie primeau un loc pe Tazlău pentru a întemeia o mănăstire, potrivit istoricului publicat de primărie. Dania din vremea lui Alexandru cel Bun este unul dintre reperele timpurii ale trecutului documentat al zonei.

Actul privește acordarea terenului și dreptul de ctitorire. Această formulare trebuie păstrată: ea nu dovedește, singură, că actuala biserică exista deja sau că satul de astăzi avea atunci aceeași organizare.

Un document din 1458 amintește braniștea Mănăstirii Tazlău, în descrierea hotarelor Bistriței. Mărturia indică existența unui domeniu monahal înainte de construirea bisericii lui Ștefan cel Mare.

Biserica ridicată în anii 1496–1497 aparține unei etape ulterioare a așezământului. Cele trei repere explică o succesiune: dania pentru întemeiere, menționarea domeniului și ctitoria păstrată în istoria monumentului. Pentru Tazlău, trecutul local și cel monahal sunt strâns legate, dar datele trebuie atribuite exact faptelor pe care le documentează.