Prima fabrică de hârtie la Piatra Neamţ

Iniţiatorul primei „fabrici” de hârtie din Moldova a fost cărturarul Gh. Asachi, care după două iniţiative pentru înfiinţarea unei asemenea „stabiliment industrial” cum mai era cunoscut în epocă:prima din anul 1834 a boierului Neculai Canta, iar a doua din anul 1838 a unui oarecare Andrei Redembach, rămăsese neîndeplinite, Asachi a luat a treia iniţiativă, în anul 1840. Prestigiul de cărturar de care se bucura i-a adus aprobarea din partea domnitorului Mihail Sturza, privilegiul pentru înfiinţarea fabricii, asigurându-i întemeietorului şcolii de inginerie tehnică din Moldova monopolul de fabricaţie pe timp de şapte ani (materia primă constând din cârpe- n.n) precum şi monopolul furniturii pentru stat.

Locul pentru construcţie a fost ales pe moşia Cetăţuia de lângă urbea Piatra, pe râul Bistriţa, clădirea fiind ridicată pe piloni, din materiale solide din piatră şi lemn. Informaţiile documentare arată că aceasta era spaţioasă şi prevăzută cu încăperi pentru ateliere şi cu dependinţe anexă, precum şi cu locuinţe pentru lucrători. Se mai ştie că pentru folosirea forţei motrice a apei, s-a săpat un canal din Bistriţa până la „fabrică”, lung de aproximativ 320 metri, iar maşinile de fabricaţie fiind aduse din străinătate: Viena şi Praga, centre renumite în acea vreme în Europa.

Deschiderea s-a făcut în mod solemn în anul 1841, la eveniment participând însuşi domnitorul moldovean amintit, Mitropolitul Moldovei, stareţul mănăstirii Bistriţa şi înalte oficialităţi locale, alături de o parte din populaţia localităţii.

Procesul de fabricaţie consta dintr-o serie de operaţiuni succesive, începând cu spălarea cârpelor şi înălbirea lor cu clor şi terminând cu transformarea pastei în hârtie prin presare. Pentru buna desfăşurare a procesului tehnologic au fost aduşi „nouă lucrători specialişti din Wurtemberg” (Germania –n. n) şi alte ţări: Polonia, Cehia etc., împreună cu familiile lor, acestora alăturându-se muncitori recrutaţi din localitate şi satele învecinate, iar printre aceştia se aflau şi femei şi copii.

Statistica vremii din anul 1846 dă ,,cifra de 22 calfe de tineri moldoveni „care lucrau în fabrică”.

Ca şi în alte”stabilimente industriale din Moldova, munca era total salariată, fireşte în condiţii mai bune pentru maeştrii străini specializaţi, concomitent cu punerea la dispoziţie de locuinţe în jurul fabricii, lemne şi lumină”.

Asachi va avea în vedere o mai bună aprovizionare cu hârtie a cancelarilor din Iaşi şi în toate ţinuturile moldovene, organizând un fel de „depozite” de desfacere în mai multe oraşe: Iaşi, Suceava, Bacău, Bârlad, Focşani şi Galaţi.

Pentru a face concurenţă hârtiei străine, de o calitate superioară celei produse la Piatra Neamţ, învăţatul român va mări capacitatea de producţie şi va retehnologiza producţia prin maşini mai performante (tot din import – n. n), folosind tot forţa hidraulică amintită, prin construirea unei noi fabrici, în anul 1847, lângă cea veche. Avem de-a face de astă dată cu o hârtie de cea mai bună calitate, fiind „ca şi a celorlalte fabrici vecine” ( e vorba de Transilvania, întrucât în Ţara Românească nu existau în acel timp – n. n) ba chiar şi „decât hîrtia din Fiume din Italia”, fapt pentru car va fi căutată şi la export. În afară de transportul pe uscat prin vămile existente, cel mai important punct va fi portul Galaţi, care va duce hîrtia în ţările riverane Dunării. Nu lipsit de interes este şi menţiunea că hârtia era totuşi mai puţin calitativă, ca de exemplu cea din Ardeal, concurenţa făcându-se prin desfacerea cu un preţ mai redus.

Deşi Asachi s-a arătat mereu preocupat pentru îmbunătăţirea procesului tehnologic, prin aducerea de noi maşini, nu va folosi în continuare forţa aburului, ca o condiţie esenţială atingerea acestui scop. În cele din urmă va decădea treptat, treptat, pentru ca în anul 1863 să-şi înceteze activitatea definitiv.

Cu toate neajunsurile amintite, ţinând cont şi de pionieratul acestei noi „ramuri” industriale din Ţările Române, ea va fi o precursoare a hârtiei fabricate în această zonă a ţării, „tradiţia” fiind continuată prin construcţia şi darea în folosinţă a două fabrici: anii 1908 şi 1927, respectiv actuala”Petrocart” şi fosta „Pergodur” din municipiul nostru.

Prof. Gh.RADU

Post-ul Prima fabrică de hârtie la Piatra Neamţ apare prima dată în Ziar Piatra-Neamt.