Obezitatea este cauzată de creier
Între 40% şi 70% din cazurile de obezitate au o componentă genetică. Desi până acum, obezitatea a fost legată de partea de mijloc a corpului şi implicit de un exces alimentar, de fapt, o mare cantitate din genele acestei boli sunt legate de creier.
“Obezitatea este în creier”, a subliniat dr. Ruth Loos, directoarea Programului privind metabolismul şi genetica obezitătii al Institutului de Medicină Personalizată Charles R. Bronfman din New York, conform agenţiei spaniole EFE.
Ea vorbeşte si de un studiu actual ce se axează pe descoperirea de noi gene pentru a întelege mai bine biologia obezitătii, care este “cea care ne face să devenim obezi”.
In opinia expertei americane, nu este posibil să se anticipeze în mod exact cine va suferi sau nu de obezitate. Se poate prezice, însă, între 5 şi 20 la suta din genetica asupra obezitătii.
Un alt expert, dr. José María Ordovás, afirma ca obezitatea nu este o problema care răspunde unei gene unice. În prezent, se cunosc circa 200 de gene asociate acestei patologii.
Conform Agerpres, dr. Ordovás a explicat ca exista un mediu “obeso-genic” în care trăim si la care suntem expuşi dormim mai putin decat normal, cand suntem supusi stresului..) iar cunoasterea acestui mediu este un fel de “calcai al lui Ahile”, care impiedica oarecum progresul cercetarilor.
Expertul în nutriție a subliniat că „dialogul care există între gene și mediul înconjurător se modelează prin epigenetică”, cum este cazul bebelușilor expuși riscului de a deveni obezi prin alimentația în exces a mamelor în timpul sarcinii. Ordovás s-a referit și relația care există între obezitate și nivelul socio-economic și cel al educației, astfel încât persoane cu o mare prezență a genei FTO (legată frecvent de această patologie) nu ajung obeze datorită deprinderilor de viață sănătoase.
De asemenea dr. Antonio Vidal-Puch, un expert de la Universitatea din Cambridge, precizează ca problema obezitatii nu este excesul de grasime pe care îl are o persoana, ci cantitatea acesteia prezentă în organe precum ficatul, muşchii sau în creier, care ajung să nu mai funcţioneze. Aceasta patologie este cunoscută drept “sindromul metabolic”
Dr. Ordovás a explicat că există un mediu „obeso-genic” în care trăim și la care suntem expuși (când mâncăm, când dormim mai puțin decât normal, când suntem supuși stresului..) iar cunoașterea acestui mediu este un fel de „călcâi al lui Ahile”, care împiedică oarecum progresul cercetărilor.
Expertul în nutriție a subliniat că „dialogul care există între gene și mediul înconjurător se modelează prin epigenetică”, cum este cazul bebelușilor expuși riscului de a deveni obezi prin alimentația în exces a mamelor în timpul sarcinii. Ordovás s-a referit și relația care există între obezitate și nivelul socio-economic și cel al educației, astfel încât persoane cu o mare prezență a genei FTO (legată frecvent de această patologie) nu ajung obeze datorită deprinderilor de viață sănătoase.
La rândul său, dr Antonio Vidal-Puch, de la Universitatea din Cambridge, a precizat că problema obezității nu este excesul de grăsime pe care îl are o persoană, ci cantitatea acesteia prezentă în unele organe ca ficat, mușchi sau creier, care ajung să nu mai funcționeze, patologie cunoscută drept „sindromul metabolic”.