Biserica de lemn „Sf. Ioan Bogoslov”, Piatra Șoimului

Despre data ridicării bisericii de lemn de la Piatra Şoimului în zonă se păstrează mai multe variante. Un sinodic din arhiva parohiei consemnează că lăcaşul ar fi fost ridicat între anii 1791-1792, pe locul unui schit construit de călugări sârbi veniţi aici în bejanie: „După ce au trecut năvălirile barbarilor, atât de furioase, pe când credinţa în Dumnezeu era singura mângâiere a omului din acea vreme şi călugărismul era în floare, au venit pe aceste locuri nişte călugări sârbi şi în fundul pădurii, de la izvoarele pârâului Bogoslov – numit aşa probabil de dânşii – s-au aşezat aici şi au construit un schit călugăresc, care, din lipsă şi sărăcie, abia l-au putut îngrădi cu nuiele“.

Crucile vechi din cimitir trădează o viaţă religioasă intensă aici încă dinainte de anul 1700.

Ridicată din lemn de brad, pe talpă de stejar, cu bârnele încheiate „în frânghiu“ (cioplitură în unghi ascuţit) şi aşezată pe temelie de piatră brută, biserica a fost acoperită iniţial cu draniţă. Chiar de la început, aşa cum consemnează sinodicul parohiei, a fost „căptuşită cu scânduri prinse cu cuie făcute de fierari“ în exterior. Totuşi, această blănire a bârnelor, pentru a le proteja, procedeu frecvent întâlnit în rândul construcţiilor de lemn, prezintă o particularitate aici, la Piatra Şoimului. Astfel, pereţii sunt blăniţi doar până deasupra ferestrelor, lăsând în partea de sus bârna să respire şi să-şi etaleze în voie frumosul brâu sub formă de frânghie răsucită ce delimitează cele două părţi.

Pridvorul a fost alipit construcţiei în 1875, când s-au făcut şi primele lucrări de reparaţie şi s-au fixat şi clopotele ce se păstrează şi azi.

De-a lungul timpului a suferit şi intervenţii de refacere: în 1925, când s-a acoperit din nou cu draniţă, în 1949, când temelia a fost întărită cu piatră cioplită şi ciment, şi în 1964, când biserica a fost acoperită cu tablă zincată.

Deşi destul de degradat, şi interiorul păstrează câteva elemente particulare: un sistem de boltire deosebit de elegant, stranele cioplite de meşteri de-ai locului, precum şi catapeteasma originală, pictată la 1793. „Catapeteasma este cea originală şi nu există informaţii care să ateste că ar fi fost restaurată vreodată. Nu se cunoaşte pictorul, dar pare să fi folosit o tehnică veche, orientală“, spune părintele Nistoreanu. Într-adevăr, catapeteasma ar avea nevoie de o restaurare completă, icoanele fiind înnegrite de fum, iar contururile abia vizibile. Se remarcă însă uşile împărăteşti, miniaturale, cioplite simplu.

sursa: Monumente istorice din Neamț