Zănești apare în dania lui Ștefan cel Mare din 20 aprilie 1491
20 aprilie 1491 este un reper documentar precis pentru Zănești. În actul publicat în Documenta Romaniae Historica, Ștefan cel Mare dăruiește Mănăstirii Tazlău trei sate domnești de pe Bistrița: Zănești, Stolnici și Fauri. Documentul le situează mai jos de gura Cracăului și precizează apartenența lor anterioară la ocolul curților de la Piatra.
Enumerarea arată că era vorba despre trei așezări distincte, nu despre trei nume succesive ale aceluiași sat. Prin danie, ele treceau în stăpânirea mănăstirii împreună cu veniturile și drepturile cuprinse în act. Mențiunea este folosită și în cercetarea muzeală dedicată Curții Domnești din Piatra-Neamț.
În prezentările locale apare și anul 1428, legat de bisericile dăruite Mănăstirii Bistrița de Alexandru cel Bun. Identificarea numelui din acel text nu este însă redată uniform: o prezentare folosește Zanevici, iar istoricul primăriei trimite la o formă incompletă, Za…, enumerată separat. Aceste forme nu pot fi declarate automat echivalente.
De aceea, articolul pornește de la actul din 1491, cu data de 20 aprilie, și păstrează atribuirea mai timpurie drept o problemă de identificare care cere clarificare. Nici dania nu reprezintă întemeierea satului: ea consemnează transferul unei așezări deja existente. Valoarea ei stă în numele, vecinătățile și relațiile de proprietate pe care le putem urmări.
