Sfântul Ierarh Dosoftei, mitropolitul Moldovei

De admin Pe dec. 13, 2015

Sfântul Ierarh Dosoftei s-a născut în 1624, cel mai probabil în orașul Suceava, într-o familie de mazili (domnitor sau înalt dregător destituit din funcție ori mic boier sau descendent de mic boier), conform mărturiei Letopisețului lui Ion Neculce, și se numea din botez Dimitrie. Numele mai puțin obișnuite ale părinților, Leontari (Leontie) Barilă și Misira (Maria), i-au determinat pe numeroși istorici și filologi să susțină originea macedo-română a lui Dosoftei. Un fapt cert însă este că o serie de izvoare ale epocii atestă așezarea statornică în Moldova a numeroase rude apropiate ale Sfântului, printre care se numără doi frați (Chiriac și Vasile), o soră, o mătușă (Stanca) și un nepot, arhimandritul Pahomie, ce locuia în 1709 la Iași.

E de presupus că educația și-a început-o la Colegiul Sf. Trei Ierarhi, iar ulterior a studiat limbile greacă, latină, slavona bisericească și polona, alături de alte discipline umaniste (retorica, poezia), la Școala Frăției ortodoxe Adormirea Maicii Domnului din Lvov (Ucraina). După încheierea studiilor s-a reîntors în Moldova, retrăgându-se la mănăstirea Probota, unde a fost tuns în monahism în anul 1649. Sporind în blândețe, ascultare și rugăciune, el s-a învrednicit a deveni părinte duhovnicesc și egumen al monahilor de acolo, pe care i-a povățuit pe calea nevoințelor monahale, în cunoașterea Sf. Scripturi, dezvoltând școala mănăstirească. El și-a început aici impresionanta activitate cărturărească, în jurul anului 1650, cu traducerea, întâia oară în românește, a Istoriilor lui Herodot.

La începutul anului 1658 a fost hirotonit Episcop de Huși, iar doi ani mai târziu, în 1660, a fost instalat pe scaunul episcopal al Romanului. Acum a revizuit traducerea Septuagintei, realizată de spătarul Nicolae Milescu la Constantinopol (1661-1664) și inclusă în Biblia lui Șerban Cantacuzino, tipărită la București, în 1688. În jurul anului 1665 a început să lucreze la Psaltirea în versuri și la Viața și petrecerea sfinților.

După 11 ani de păstorire la Roman, în iulie 1671 Sfântul Dosoftei a fost ales mitropolit al Moldovei, păstorind în condiții vitrege din cauza numeroaselor războaie dintre turci și poloni. Ținând partea polonilor, în februarie 1674, după bătălia de la Hotin, Mitropolitul Dosoftei a fost nevoit să se refugieze în Polonia împreună cu domnitorul Ștefan Petriceicu, în scaunul său fiind numit Teodosie, fost episcop de Rădăuți și Roman. Revenind în țară în 1675, Sfântul a fost închis pentru scurtă vreme în mănăstirea „Sf. Sava” din Iași, dar eliberat și, recăpătând încrederea domnului Dumitrașcu Cantacuzino, și-a reocupat scaunul în 1675, păstorind neîntrerupt până când a luat definitiv calea exilului, în 1686.

Repunând în funcțiune tiparnița lui Vasile Lupu de la Iași, Sfântul Dosoftei a trecut la publicarea primelor cărți de slujbă traduse în limba română, fiind cel dintâi ierarh moldovean care a pus bazele îndelungatului și dificilului proces de pătrundere a limbii române în Biserică, prin înlocuirea slavonei bisericești.

Trimis în 1684 de către domnitorul Ștefan Petriceicu, reîntors pe tron pentru scurt timp, într-o misiune diplomatică antiotomană la curtea țarilor Rusiei, Mitropolitul Dosoftei a fost nevoit să se oprească la Kiev din cauza unei epidemii de ciumă și a vizitat aici vestita Lavră a Peșterilor. Instabilitatea politică din Moldova, schimbările frecvente de domnitori, determinate de nesfârșitele conflicte armate dintre Polonia și Imperiul Otoman, au marcat în mod dureros ultimii ani ai vieții Sfântului Dosoftei. Intrat în fruntea unei mari armate în Moldova, în 1686, spre a-l atrage împotriva turcilor pe Constantin Cantemir Vodă, regele polon Jan Sobieski a prădat cetatea Iașilor, retrăgându-se în patria sa cu tezaurul și arhiva Mitropoliei și împreună cu Mitropolitul Dosoftei. Sfântul a fost nevoit să se stabilească în cetatea Stryi, de lângă Zolkiew (azi Nesterov, Ucraina), păstorind mica comunitate de români refugiați în Polonia. Deși a fost rechemat stăruitor înapoi în țară cu moaștele Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava de către domnitorul Constantin Cantemir, Sfântul a refuzat sau nu a fost lăsat să dea curs acestei chemări. Drept urmare, a fost depus din scaun și anatemizat de către patriarhul Constantinopolului, în 1688, anatemă ridicată abia după moartea lui.

Sfântul Dosoftei a trecut la Domnul în data 13 decembrie 1693, cu puțin timp înainte de împlinirea vârstei de 70 de ani. A fost înmormântat la Biserica „Nașterea Domnului” din Zolkiew.

La inițiativa și cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolit al Moldovei și Bucovinei, au fost demarate în toamna anului 2004 etapele preliminare privind canonizarea Mitropolitului Dosoftei: s-a întocmit Slujbele Vecerniei, Utreniei și Acatistul Mitropolitului Dosoftei, s-a elaborat și publicat studiul cu argumente pentru canonizare, toate acestea fiind aprobate de Sinodul Mitropolitan în ședința sa din 10 iunie 2005. La propunerea acestuia, Sfântul Sinod al BOR, în ședința din data de 5-6 iulie 2005, a aprobat canonizarea Mitropolitului Dosoftei ca sfânt ierarh cu cinstire generală, având data de prăznuire anuală la 13 decembrie, precum și înscrierea sa în calendarul Bisericii Ortodoxe Române cu cruce neagră, simplă, ca sfânt cu polieleu, înaintea Sfinților Mari Mucenici Eustratie, Auxentie și Evghenie.

Proclamarea oficială a canonizării a avut loc pe 14 octombrie, în Catedrala Mitropolitană din Iași, în cadrul Sfintei Liturghii, oficiată de către PF Teoctist, împreună cu Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, IPS Panteleimon, Mitropolit de Veria, Nausa si Kampania, alături de alți numeroși ierarhi din Sinodul Bisericii noastre.

Tot astăzi, Biserica Ortodoxă sărbătorește pe Sfinții Mari Mucenici Eustratie, Auxentie, Evghenie, Mardarie și Orest, și pe Sfânta Muceniță Lucia, Fecioara.

sursa: basilica.ro