Se câştigă bine în străinătate… dar cu ce riscuri!
Numărul total al românilor care au plecat pentru a-şi găsi o slujbă în străinătate este dificil de cuantificat, însă din datele primite de la autorități ale statelor membre ale UE și din studiile realizate, se estimeaza că peste 2 milioane de cetăţeni lucrează în afara granițelor României, cu precădere în state membre ale Uniunii Europene.
Oficial, mai bine de 614.000 de români muncesc în Italia, peste 250.000 de români muncesc în Spania, în jur de 110.000 de români muncesc în Marea Britanie, iar în Irlanda muncesc în jur de 28.000 de români (în jur de 4.000 sunt lucrători pe cont propriu şi aproximativ 24.000 sunt angajați cu contract de muncă).
Puțini cunosc drama prin care mulţi dintre aceştia trec, având din păcate povești de viață cutremurătoare, pleacă să muncească în străinătate împinşi de greutățile familiei, sacrificându-se pentru un viitor mai bun, dar cu riscul să ajungă fără a-și da seama în pragul depresiei.
Trauma cea mai mare prin care trec toate persoanele care pleacă la muncă în afara ţării este în primul rând dorul de casă, despărțirea de familie și prieteni. În același timp, intervin și alți factori care pot agrava sentimentul de tristețe, cum ar fi: stresul și lipsa de adaptare la un mediu nou, lipsurile financiare, problemele de la noul loc de muncă, faptul că sunt considerați “venetici”.
Astfel de cazuri sunt frecvente și se multiplică în perioada sărbătorilor și a lunilor de vară, atunci când persoanele plecate se întorc temporar în țară și prezența familiei rămasă în țară este un factor care poate accentua manifestarea depresivă. În ultimii ani a crescut alarmant numărul cazurilor de depresie în rândul copiilor și adolescenților care au părinți plecați în străinătate. De asemenea, sunt remarcate probleme și în rândul cuplurilor, cu sau fără copii, în care unul dintre soți este plecat în străinătate, prin creșterea ratei divorțurilor în rândul acestor familii.
Sfatul specialistului este ca: ”decizia de a pleca să fie analizată atent și nu tratată ca pe lansarea într-o aventură, așteptările lor trebuie să fie bine corelate cu realitatea iar dacă decizia a fost luată, atunci când persoana afectată consideră că ceva nu este în regulă, să treacă peste prejudecățile specifice adresării către un psihiatru sau psiholog”.