Intrarea în Biserica a Maicii Domnului

Intrarea în Biserica a Maicii Domnului este cunoscută în popor sub denumirea de Vovidenia sau Ovedenia. Această sărbătoarea aminteşte de ziua în care, după tradiţie, Sfinţii Ioachim şi Ana au adus pe fiica lor Maria, în vârstă de trei ani, la templu. Ea va ramâne acolo până la vârsta de 15 ani, deoarece fusese hărăzită Domnului, de către paărinţii ei.
Fără a fi instituită oficial, sărbătoarea a existat înainte de sec. al VI-lea. O menţiune a ei există încă din sec. al IV-lea, fiind făcută de Sf. Grigorie de Nyssa. Mai există şi o mărturie privind construirea unei biserici de către împărăteasa Elena în cinstea acestui eveniment iar Sf. Andrei Criteanul (sec. al VII-lea) vorbeşte si el despre această sărbătoare ce se ţinea la Ierusalim.
In sec. al VIII-lea, patriarhii Gherman şi Tarasie au rostit câte o predică în cinstea acestei sărbători. Se pare ca data de 21 noiembrie reprezinta data sfinţirii unei biserici cu acest hram în 543. Biserica a fost construită de Iustinian cel Mare lângă zidul ruinat al Templului. În Apus, sărbătoarea a fost adoptată mult mai târziu de papa Grigorie al XI-lea, care a celebrat-o pentru prima data la Avignon, în 1374. Ea s-a răspândit în sec. XV-XVI, în timpul papilor Sixt al IV-lea şi Sixt al V-lea.

Tradiţia populară spune că, în ziua de Vovidenie se deschid cerurile şi credincioşii înţeleg graiul animalelor. De asemenea, această zi va fi decisivă pentru toată iarna. Sărbătoarea Intrării Maicii Domnului în Biserică este asociată şi cu metafora Luminii. De aceea, în căminele credincioşilor este bine ca lumina candelei şi focul din sobe sau din şemineu să ardă toată noaptea.

Sărbătoarea este cinstită de credincioşi prin rugăciune şi ofrande, bucate de post, peşte şi lumânări, duse la biserică şi sfinţite, pentru a dobândi sănătate, bucurii şi reuşite. În tradiţia populară, atunci când credincioşii respectă această sărbătoare, în anul următor vor avea hambarele pline şi belşug în gospodărie. În ziua praznicului se fac pomeniri pentru cei care au murit fără lumânare şi pentru cei înecaţi, iar de Ovidenie, se ung uşile şi ferestrele cu usturoi îmmpotriva farmecelor şi a pagubei.