Copiii nu au nevoie de părinți perfecți. Au nevoie de părinți care să-i asculte
Trăim într-o perioadă în care părinții aleargă de dimineața până seara. Serviciu, cumpărături, facturi, gospodărie, probleme care nu se mai termină. Iar undeva, printre toate acestea, sunt copiii, cu întrebările, bucuriile și supărările lor.
De multe ori, ne consolăm cu gândul că facem totul pentru ei. Le cumpărăm haine, telefoane, le asigurăm condiții mai bune decât am avut noi și încercăm să nu le lipsească nimic.
Dar când i-am întrebat ultima dată ce îi frământă cu adevărat?
Un copil care vine de la școală supărat nu are întotdeauna nevoie de un sfat. Uneori vrea doar să povestească. Fără să i se spună că exagerează, că alții au probleme mai mari sau că „pe vremea noastră era mai greu”.
Ne dorim copii puternici, independenți, capabili să facă față vieții. Dar uităm că încrederea în sine începe acasă, acolo unde un copil trebuie să știe că poate greși fără să piardă dragostea și respectul părinților.
Nu avem nevoie de ore întregi de discuții și nici de lecții complicate de psihologie. Uneori sunt suficiente zece minute în care să lăsăm telefonul deoparte și să ascultăm cu adevărat.
Poate că peste ani copiii noștri nu își vor aminti cât a costat telefonul primit de ziua lor. Dar își vor aminti dacă au avut cu cine vorbi atunci când le-a fost greu.
Și, până la urmă, nu acesta ar trebui să fie unul dintre cele mai importante lucruri pe care le oferim acasă?


