Bunicii reparau aproape orice. Noi aruncăm lucruri care încă ar putea fi folosite
Era o vreme în care un aparat stricat nu ajungea imediat la gunoi. Îl desfăceai, încercai să vezi ce are, întrebai un vecin mai priceput sau mergeai cu el la un meșter.
Astăzi, de multe ori, primul impuls este să cumpărăm altul.
Ni s-a schimbat felul de a trăi. Magazinele sunt pline, ofertele apar peste tot, iar unele produse noi ajung să coste aproape cât repararea celor vechi. În asemenea condiții, este de înțeles de ce oamenii aleg să înlocuiască.
Dar parcă am pierdut ceva pe drum.
În multe gospodării există încă oameni care știu să repare o mobilă, să refacă o instalație, să coasă o haină sau să dea o nouă întrebuințare unui obiect vechi. Lucruri care altădată păreau firești și care astăzi încep să fie privite ca pe niște abilități speciale.
Nu este vorba despre a păstra orice lucru inutil sau despre a transforma economisirea într-o obsesie. Este vorba despre a ne întreba, înainte de a arunca ceva, dacă acel obiect chiar și-a încheiat viața.
Un scaun reparat, o haină modificată sau un electrocasnic readus în funcțiune înseamnă uneori bani economisiți și mai puține deșeuri.
Poate ar trebui să îi încurajăm și pe cei tineri să învețe asemenea lucruri. Nu pentru că trebuie să trăiască precum bunicii lor, ci pentru că priceperea și independența nu se demodează niciodată.
Nu tot ce este vechi este inutil. Și nu tot ce este nou este neapărat mai bun.
