Un simplu „bună ziua” nu costă nimic. Și totuși, pare tot mai greu de oferit
Ni se întâmplă tuturor. Intrăm într-un magazin, într-un birou sau într-o instituție și avem senzația că deranjăm. Punem o întrebare și primim un răspuns grăbit, uneori pe un ton care ne face să regretăm că am întrebat.
Dar și inversul este valabil. Există clienți care se adresează angajaților de parcă aceștia le-ar fi datori cu ceva, oameni care ridică vocea înainte să afle ce s-a întâmplat și care confundă respectul cu obligația celuilalt de a le suporta orice comportament.
Parcă am devenit mai nerăbdători unii cu alții.
Sigur, fiecare are probleme. Poate angajatul de la ghișeu este obosit, poate omul care așteaptă la rând a avut o zi îngrozitoare. Dar nici oboseala, nici grijile personale nu ar trebui să ne dea dreptul să îi tratăm urât pe ceilalți.
În comunitățile mici, unde oamenii se întâlnesc frecvent, lucrurile acestea contează poate și mai mult. Ne vedem la magazin, la farmacie, pe stradă sau la școală. Astăzi suntem noi cei care cerem ajutor, mâine poate altcineva va avea nevoie de noi.
Nu cerem zâmbete forțate și nici politețe de manual. Doar puțină răbdare și bun-simț.
Un „bună ziua”, un „vă rog” și un „mulțumesc” nu rezolvă toate problemele, dar pot schimba felul în care începe sau se termină o întâlnire.
Respectul nu este un privilegiu pe care îl acordăm doar celor care ne plac. Este ceva ce ar trebui să oferim tuturor, înainte de a-l pretinde.
