„Veșnicia s-a născut la sat”, o zicere care nu mai este de actualitate

Dacă ar putea să ne vadă, strămoșii noștri s-ar răsuci în mormânt iar dacă ar trăi, le-ar crăpa obrazul de rușine de cele ce se întâmplă în satul românesc al zilelor noastre. Terenurile agricole sunt lăsate de izbeliște și rămân de la an la an, din ce în ce mai multe dintre acestea nelucrate iar pășunile se împăduresc pe zi ce trece. Dar cine să le lucreze ? Cei în putere au plecat de mult pe alte meleaguri, în căutarea unui trai mai bun, lăsându-și copiii în grija celor mai în vârstă din familie. Cei ce au rămas pe lângă casă, caută dacă s-ar putea câștiguri mari din muncă puțină.

Crâșmele sunt pline, indiferent că este zi de lucru sau sărbătoare, iar ca să se respecte egalitatea între sexe, femeile încearcă să țină pasul și chiar de multe ori reușesc să depășească cantitățile consumate de către bărbați. Este aproape imposibil să treci pe lângă o terasă unde sunt consumatori și să nu auzi expresii licențioase, la două- trei vorbe folosindu-se obsesiv cuvinte care încep cu p… și f…rostite cu atâta patos că nici muzica lui Salam ce răsună zgomotos din boxe nu le acoperă. Aceleași vorbe murdare le poți auzi și în mijloacele de transport în comun, din gura unor mucoși care, vorba unui hâtru cetățean, habar nu au câte litere are alfabetul limbii române. Doamne ferește pe cel ce are curajul să le atragă atenția asupra comportamentului, imediat fiind apostrofat și catalogat drept babalâc înapoiat. Dar ce pretenții să avem de la acești tineri, care din păcate reprezintă viitorul țării de mâine, atâta timp cât au fost crescuți sub imperiul emisiunilor tv de can-can și primesc educație din partea unor cadre didactice ce au primit la titularizare note de doi și trei.

Cu mici excepții, dintr-un capăt în altul al satelor, drumurile arată jalnic, fiind reparate doar din patru în patru ani, iar de o parte și alta a șoselei găsim ori case abandonate ce abia stau să nu se prăbușească ori ditamai vila ridicată dar goală pe dinăuntru, trebuind de acum mulți ani înainte ca proprietarii acestora să slujească străinilor pentru a le putea utila și folosi la capacitate maximă. Nu de puține ori aceste depărtări de casă au dus la dezbinarea familiilor, în instanțele de judecată existând foarte multe dosare de divorț. Au crescut semnificativ numărul celor care trăiesc în concubinaj, așa zisă frică de Dumnezeu nu mai există de mult timp, a scăzut respectul față de biserică și autorități, dar despre toate acestea și multe altele într-un articol viitor.

Până atunci, haideți să facem în așa fel încât să nu ne mai ascundem după deget, să ne asumăm greșelile și să încercăm împreună să reparăm ce se mai poate repara, poate reușim cumva să schimbăm mentalitatea unora dintre noi. În acest context, cu riscul de a supăra multă lume, în paginile acestui ziar voi lăuda pe cei ce merită acest lucru, iar latura cealaltă va fi dur criticată, indiferent de sex, rasă și culoare politică.