In memoriam George Topârceanu

Poet, prozator, memorialist și publicist, George Topârceanu s-a născut in București la data de 20 martie 1886, ca fiu al cojocarului Gheorghe Topârceanu și al Paraschivei, țesătoare de covoare la azilul „Doamna Elena „, amândoi originari din părțile Sibiului. Membru corespondent al Academiei Române, acesta a scris satiră, poezie lirică-satirică, proză satirică, publicistică. Poetul a murit într-o vineri, 7 mai 1937 la ora 13:30, în casa lui Demostene Botez, la Iași.
În memoriam, vă prezentăm,

Fabule mici pentru oameni mari

Cin’ s-a fript cu ciorbă…

Fratele nevestei unui negustor
A venit odată pe la casa lor,
Zicând că la noapte, mâine, cine ştie,
Are gând să plece în călătorie
Şi că, prin urmare,
Vrea să-şi sărute sora la plecare.

– Ba să nu pui gura pe nevasta mea,
A strigat bărbatul, că intri-n belea!
– Şi de ce să nu pun gura, măi cumnate,
Când ştii că mi-e soră şi că eu i-s frate?
– Poţi să-i fii şi tată! zise omul scurt, –
Cin’ s-a fript cu ciorbă suflă şi-n iaurt.

Văduva şi piticul

Zice că demult, odată,
Un pitic s-a însurat
Cu o văduvă bogată,
Ce fusese măritată
Cu un mare om de stat.
Şi-o fi dus ea, altădată, o viaţă mai tihnită,
Dar la urmă şi piticul a făcut-o fericită…
Cu muncă şi cu răbdare,
Poţi face cât unul mare.

Microscopică

Când pleca odată la război un om,
I-a strigat o cioară dintr-un vârf de pom:
– Du-te la bătaie, pentru ţară mori,
Şi-ţi va da nevasta un copil din flori.
Omul,
Auzind acestea, n-a mai vrut să plece,
Deci a fost la urmă, fiindc-a dezertat,
Condamnat la moarte şi executat.
Cine crede tot ce-i spui

Este vai de capul lui.