Apostolii Petru și Pavel, întemeietorii Bisericii

În fiecare, pe 29 iunie, credincioșii îi cinstesc pe Apostolii Petru și Pavel, doi dintre cei mai mari sfinți ai creștinătății.

Sărbătoarea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel datează încă din secolul II al erei creştine şi evlavia credincioşilor s-a materializat în ridicarea de biserici pe locul martirajului lor, iar imnografii creştini şi părinţii Bisericii s-au întrecut în a-i elogia pe cei doi apostoli care, prin cuvântul şi sângele lor, uniţi în Hristos, au plămădit Roma creştină şi Biserica întreagă.

În țara noastră,  acești sfinţi sunt considerați ocrotitorii celor din penitenciare care au greşit faţă de Dumnezeu, precum au greşit şi ei: Petru s-a lepădat de Hristos, iar Pavel i-a prigonit pe creştini.

Sfântul Apostol Petru, fiul lui Iona si fratele Apostolului Andrei, s-a născut în Betsaida Galileei. Înainte de apostolie numele său era Simon, însă Mântuitorul îl va numi Chifa (piatra): “Tu ești Simon, fiul lui Iona; tu te vei chema Chifa (care, tălmăcit, însemnează Petru).” (Ioan 1, 42).
După o pescuire minunată pe lacul Ghenizaret, este chemat să devină pescar de oameni. Mărturiseşte în numele apostolilor dumnezeirea lui Hristos, dar se şi leapadă de Hristos când El este prins spre a fi răstignit. După înalţarea Domnului, Petru ia cuvântul în adunarea ucenicilor şi aleg ca apostol pe Matia în locul lui Iuda. În ziua Cincizecimii, după predica Sfântului Apostol Petru, se botează trei mii de persoane. Sfântul Apostol Petru a propovăduit în Ierusalim, Iudeea, Samaria, Asia Mica până în Babilon şi în ultima parte a vieţii, la Roma. În timpul persecuțiilor împotriva creștinilor, declanșate de către împăratul Nero, după incendierea Romei în anul 64 d.Hr., Sfântul Petru a fost arestat împreună cu Apostolul Pavel.  Sfântul Petru a fost condamnat la moarte și executat prin răstignire pe cruce cu capul în jos (la cererea lui, spre a se deosebi de modul răstignirii lui Iisus Hristos), în anul 67 d.Hr., lângă fostul circ al lui Caligula din afara zidurilor de atunci ale Romei.
De la Sfântul Apostol Petru avem mărturisirea adevărului că Iisus este Fiul lui Dumnezeu. Aflându-se cu ucenicii Săi în Cezareea lui Filip, Iisus le-a pus întrebarea: “Cine ziceți voi că sunt ?”. Petru a răspuns: “Tu ești Hristos, Fiul lui Dumnezeu celui viu” (Matei 16, 16).

Sfântul Apostol Pavel este cunoscut mai întâi sub numele de Saul (cel dorit), s-a născut la Tars, capitala provinciei Cilicia din Asia Mica, din părinţi evrei, cu bună stare materială. Oraşul Tars avea şcoli vestite, la care Saul a învăţat bine din copilarie limba greacă. De la părinţii săi, avea dreptul de cetăţean roman. De foarte tânăr, Saul a mers la Ierusalim, unde avea o soră, mama lui Ioan Marcu, vărul lui Barnaba, spre a se instrui în legea mozaică, la şcoala vestitului învăţat rabin Gamaliel. În timpul activităţii publice a Mântuitorului, Saul trăia la Tars, ca rabin. Auzind vestea marii mişcari produse de predica Apostolilor despre Iisus Hristos, a venit la Ierusalim, unde a devenit persecutor al creştinilor. Prezent la lapidarea Sfântului Apostol Ştefan Întâiul-mucenic (Fapte 7:58), Pavel este orbit de Iisus Hristos Însuși pe drumul Damascului (Fapte 9:1-22). Aflat de Apostolul Anania, în urma unei vedenii dumnezeiești, Saul își regretă faptele și este botezat de Anania. Curând după convertire, Saul și-a schimbat numele în Pavel, iar mai târziu a fost inclus în ceata Apostolilor. Pavel a propovăduit Evanghelia pe o zonă foarte întinsă, din Arabia până în Spania, atât la evrei cât și la păgâni. Pavel și-a petrecut viața de creștin în suferință și lucrând pentru Hristos, înființând și organizând Biserici pretutindeni. A atins o așa stare de îmbunătățire încât spune Bisericii din Galatia: „nu eu, ci Hristos trăiește în mine” (Galateni 2:20). Descrierea călătoriilor misionare ale lui Pavel și epistolele lui către Biserici formează o parte importantă a Noului Testament.

Sfântul Pavel a fost numit „Apostol al Neamurilor”, fiind martirizat la Roma prin decapitare, în aceeași zi cu Sfântul Apostol Petru, în 29 iunie 67.

Cei doi s-au întâlnit de foarte puţine ori, însă cea mai importantă întâlnire a avut loc  la Sinodul Apostolic de la Ierusalim din anul 50, atunci când au fost dezbătute şi stabilite primele hotărâri dogmatice şi canonice ce priveau creştinismul primar. Biserica îi serbează pe amândoi în aceiaşi zi pentru a sublinia, mai ales, scopul comun al activităţii lor, anume, propovăduirea Evangheliei lui Hristos. În semn de cinstire, Biserica Ortodoxă a rânduit şi o perioadă de post ce precede ziua lor de prăznuire. În România, sunt foarte multe bisericii care au primit ca patroni pe cei doi mari apostolic, iar după o statistica a MAI, peste 450.000 de români, dintre care peste 380.000 bărbaţi au numele de Petru şi Pavel sau derivatele lor.

Şi în judeţul nostru avem multe biserici cu hramul Sf. Petru şi Pavel, cele mai aproape de Piatra-Neamţ fiind biserica din Ciritei, biserica nouă din Roznov, biserica din satul Poiana, com. Dobreni şi biserica din com. Borca.